joi, 23 decembrie 2010

Stagiu Aikido cu Hiroaki Izumi

Însemnări de la Stagiul Federaţiei de Aikido Tradiţional cu Prof. Hiroaki Izumi (56 ani, elevul a numeroşi mari profi japonezi de Aikido, foşti elevi ai lui O Sensei; autorul unei serii de videolecţii despre principiile Aikido). La Notiţe au colaborat Alex Andrei, Ioana Bărbulea, Octav Bărbulea.


ZIUA 1: 13.11.2010

1. În Aikido analizăm/ exersăm principiile şi sperăm să iasă/ reuşească o tehnică/ procedeu; în celelalte Arte Marţiale exersăm/ studiem procedee/ tehnici şi sperăm să ajungem la principii.

2. A început (un fel de încălzire) cu:

- înaintarea/ păşirea cu fiecare picior spre 45º faţă de direcţia înainte, respectiv 90º între axele labelor picioarelor; mereu corpul înaintează în direcţia degetelor de la piciorul/ laba dinainte !!

- apoi Tenkai ;

- apoi un fel de Taisabaki pe 3 paşi (1 pas înainte + Tenkai + 1 pas înapoi !!!) urmărind să ajungă cu buricul/ greutatea - înainte/ pe piciorul dinainte [Nota Mea = NM: oarecum echivalent cu exerciţiul #2 de Taisabaki inventat de mine];

La Taisabaki piciorul dinainte păşeşte şi lateral (pentru a eschiva lovitura), nu doar înainte; astfel elevul nu mai rămâne/ face rotirea pe loc [NM: din acest motiv eu susţin că nu există Taisabaki pe 1 pas!].

3. Orice procedeu se face numai după ce intri/ ajungi undeva lateral şi în spatele Uke, ca să-i vezi (bine) spatele/ ceafa! De fapt e vorba despre intrarea la 45º, poziţionarea corectă faţă de Uke şi dezechilibrarea lui.

4. Aikido = Ukemi/ să (accepţi) să cazi tu; NU trântirea lui Uke!

În Aikido Nage acţionează cu intenţia de a cădea el, nu ca să-l trântească pe Uke! Orice procedeu e un fel de auto-aruncare, de sacrificiu, nu (doar) aruncarea lui Uke!! Totuşi, dacă acţionezi sincer - Uke cade primul şi apoi Nage cade peste/ după el (cam aşa trebuie să fie intenţia – dar practic Nage nu mai cade!).

5. Nage trebuie să evite/ anuleze slack/ bucla/ lipsa de tensiune între el şi Uke/ vezi demonstraţia cu centura (NM: inventată de Koichi Tohei), de aia braţele/ coatele trebuie să fie mereu întinse – adică Uke să fie menţinut mereu în dezechilibru/ mişcare (Nage să nu retragă buricul)!

Izumi zice: asta e Hanmi – şi O Sensei zicea că baza Aikido este Hanmi (stabil), adică Zenkutsu Dachi, cu greutatea pe piciorul dinainte (+ Izumi stă cu trunchiul aplecat – vezi #17).

6. Mâinile se ţin şi se mişcă mereu NUMAI în faţa buricului (ca şi când ar ţine sabia). Dacă Uke te ţine bine şi nu poţi mişca mana, laşi mâna ta pe loc/ acolo unde o ţine el şi mişti corpul (înaintând la 45º); asta îl dezechilibrează; apoi îl apeşi/ arunci spre Sumi Otoshi (al 3-lea punct – care are 2 locaţii: una înaintea/ în faţa labelor lui Uke şi alta înapoia ei).

7. Despre Fixări/ Katame Waza :

Poziţia corpurilor : pentru a fixa Nage stă/ se poziţionează faţă în faţă cu Uke + mereu va fixa doar când îî vede spatele lui Uke, apoi se duce/ intră/ înaintează peste/ prin el/ Centrul său!! manevrându-i cotul cât mai sus (adică departe de Centrul său – vezi avantajul pârghiei/ momentului.

apoi (alte principii caracteristice/ specifice fiecărui procedeu de fixare):

- la Ikkyo : Nage stă alături/ cu labele lângă/ la acelaşi nivel cu ale lui Uke;

- la Nikyo : Nage stă mai în spatele/ înapoia lui Uke, ca să rămână loc pentru a-i putea răsuci mâna; Izumi apucă mâna lui Uke rotindu-i braţul de 1,5-2 ori + ţinând palma Ai deschisă şi nemişcată, apăsată pe dosul mâinii lui Uke, pe care o manevrează din cot cu cealaltă mână (cea Gyaku);

- la Sankyo : Nage fixează văzându-i spatele lui Uke;

- la Yonkyo : Nage nu îl doboară cu durerea, ci din Ki, apoi îl fixează nedureros – dar dacă Uke încearcă să scape – îl doare/ adică singur îşi face rău !

Pt. situaţia Omote/ intrare - apăs cu rădăcina degetului meu arătător pe nervul ulnar din partea osului dinspre burta antebraţului ; pt. Ura/ Tenkan – apăs nervul pe partea laterală a osului/ antebraţului, cu partea laterală a degetului meu arătător.

- continuă cu Koshi Nage. La acest procedeu distanţa între Nage şi Uke e mai mică decât la fixările de mai sus.

La prezentarea celor 5 procedee (Izumi zice că ele ar fi înrudite) a vorbit despre Ma-Ai. Tehnica Aikido înseamnă să te poziţionezi corect faţă de Uke – vezi #3 mai sus. După ce/ dacă Nage ajunge în poziţia bună nici nu mai contează ce face, căci Uke pierde automat!

Diferenţa între Kata şi Waza : Kata e o execuţie mai lentă/ statică, în vreme ce Waza e varianta de execuţie mai dinamică, mai apropiată de autoapărarea reală.

8. Ryote Tori Irimi Nage

Intrarea se face diferit în variantele: modelul Jo şi modelul Ken:

- la varianta Jo:

se stă în Hanmi cu tălpile la 90º, după ce Uke apucă Ryote Tori în Gyaku Hanmi (Izumi îi zice Morote Dori) Nage intră înaintând cu piciorul din spate un pas la 45º (opus mâinii apucate) şi îndoind mult genunchiul + talpa la 90º faţă de talpa cealaltă, apoi se ridică, apoi Tenkai = Sokumen Irimi Nage;

- la varianta Ken:

Morote Dori - las mâna apucată pe loc şi înaintez cu piciorul dinainte până îi văd spatele, apoi Tenkai cu ambele mâini sus ca şi când aş ţine mânerul Ken, apoi un alt Tenkai şi îl dobor “tăindu-l” cu sabia peste gât.

9. - Kokyu Nage = intrare direct înainte, cu palma în sus şi braţul întins înainte şi în sus (aprox. la 30º) – Uke cade pe spate în linie cu înaintarea mea;

- Irimi Nage = Uke cade perpendicular pe direcţia înaintării mele (care era prin păşire cam la 45º faţă de el, prin spatele lui, apoi intrare peste/ spre Centrul lui).

10. Dacă Uke nu atacă tare/ sincer – nu e pericol şi nu e nevoie să foloseşti tehnica Aikido; în plus, tehnica nu reuşeşte!


ZIUA 2: 14.11.2010

11. A arătat Ryote Tori Tenchi Nage

Shiho Nage din K T AiHanmiOmote şi Ura

K T AiHanmiKote Gaeshi

12. Ca pregătire/ încălzire: lucru cu partenerul: o extensie puternică pe dos/ dezdoire/ extensie a umărului partenerului. Ca să iasă bine şi Uke să simtă ceva, Nage trebuie să împingă cu braţele întinse şi cu picioarele in poziţia Hanmi (aprox Zenkutsu Dachi), din spate, umărul lui Uke cam în sus, astfel ca Uke să se ridice pe vârfuri! (nu e chiar uşor/ odihnitor pt. Nage).

13. La Ryote Tori Tenchi Nage:

A. Laba din faţă se roteşte mult în afară (la 90º) iar mâna opusă înaintează (jos) în lateral în direcţia vârfului labei! Corpul meu/ Nage se roteşte până la 180º!!!

B. Uke se dezechilibrează/ deplasează din cauză că eu îndoi genunchii!! Altfel - stă pe loc!

C. La sfârşit, mâna cealaltă (de sus) taie Shomen Uchi şi îl doboară pe Uke. Ambele braţe se mişcă împreună cu trunchiul, cam în acelaşi plan vertical faţă de Hara.

14. La toate procedeele Uke trebuie dezechilibrat, apoi să fie menţinut în starea asta.

Dovada că Uke e bine dezechilibrat =

- uneori - ajunge să stea pe vârfuri (călcâiele ridicate),

- alteori (când se apleacă) - se sprijină cu mâna pe sol,

- alteori chiar este nevoit sa cadă.

În cazul Shiho Nage din K T AiHanmi, la varianta Jo apeşi cu umărul pe umărul lui Uke în sus (vezi Încălzirea/ #12) dar îţi ţii cotul jos!!! Dacă îi blochezi cotul lui Uke, adică îţi ridici cotul tău, Uke îşi poate coborî cotul lui şi te doboară!! (la varianta Ken nu mai apeşi cu umărul, tai direct în jos).

15. (Toate) Procedeele din Aikido pot fi făcute în sistemul/ varianta Ken sau în sistemul/ varianta Jo.

Asta a demonstrat-o cu Shiho Nage din KT AiHanmi:

- Varianta Jo = laba din faţă sucită mult (90º?) în afară; mâinile se răsucesc faţă de antebraţe/ deci îi răsuceşti antebraţul!; trunchiul (greutatea) se mută de pe un picior pe altul;

- Varianta Ken = laba din faţă înainte!!; mâinile nu se răsucesc faţă de antebraţe (căci sabia e menţinută mereu cu tăişul înainte!) – deci NU-i răsuceşti antebraţul; la răsucire, trunchiul (greutatea) NU se mută de pe un picior pe altul (buricul se mişcă pe loc); mâinile sunt ţinute mereu în faţa frunţii, cu coatele întinse;

- Atenţie să nu se amestece cele 2 variante! Adică mişcările mâinilor de la Jo cu mişcarea picioarelor de la Ken!?

- Varianta Jo e mai puternică deoarece foloseşte mişcarea/ rotirea şoldurilor, însă necesită îndoirea genunchilor etc. – e greu de făcut la bătrâneţe; varianta Ken e mai rapidă, nu necesită efort mare la genunchi. De aceea aproape toţi marii profesorii de Aikido au evoluat în timp/ cu vârsta, de la execuţii în varianta Jo (la tinereţe) spre varianta Ken la bătrâneţe (un mare prof i-a spus lui Izumi să se grăbească, să termine videolecţia cu subiectul acesta până nu îmbătrâneşte prea tare şi încă mai poate îndoi genunchii/ ilustra idea).

- Varianta Ken e chiar atât de iute şi periculoasă, încât Izumi aminteşte un accident de „ruperea gâtului” unui Uke care n-a mai putut cădea bine (Ushiro) deoarece n-a putut reacţiona suficient de rapid / nu şi-a putut roti corpul/ n-a mişcat piciorul. (Pentru a cădea Ushiro trebuie făcut un pas în spate; câteodată se lucrează la nivel foarte jos, deoarece varianta Ken se face rapid? nu mai e timp să faci săritura peste mână şi cazi în cap).

16. Sabia (japoneză/ în Aikido??) taie numai în planul vertical median/ în faţa buricului (Shomen Uchi) ; NU există tăieturi orizontale etc??; (NM: cu idea asta încă nu sunt de acord!!).

Traiectoria în diagonală pt. Yokomen Uchi (Kesa Giri) se obţine din combinarea a 2 mişcări:

a) tăierea standard verticală Shomen, inclusiv mişcarea laterală a piciorului dinainte +

b) îndoirea genunchiului şi aplecarea trunchiului.

Rezultă un fel de curbă/ tăietură înclinată, însă foarte puţin, vreo 15º faţa de verticală??.

17. În gândirea samurailor/ profilor japonezi de Arte Marţiale, regula: „spinarea dreaptă” NU înseamnă şi verticală, ci aplecată! Apare o linie dreaptă dar aplecată ce uneşte călcâiul piciorului din spate cu şoldul şi ceafa, în prelungirea piciorului din spate (din Zenkutsu Dachi).

(NM: cu idea asta încă nu sunt de acord!!)

18. Pt. Kote Gaeshi

- Normal: intri până ajungi să-i vezi spatele (din partea mâinii lui), apoi îi suceşti mâna şi îl dobori spre punctul (al 3-lea) din spate (dar MEREU înaintând/ împingând!), deci cade Ushiro;

- Variantă: ca să evite nu mai ştiu ce/ o accidentare?? şi să doboare spre punctul (al 3-lea) din faţă, Nage va merge prin faţa lui Uke până în partea cealaltă/ îi vede spatele dinspre omoplatul mâinii neapucate, apoi îl doboară în Mae Ukemi.

19. În Aikido mişcarea corpului e totul iar braţele/ mâinile sunt doar pt legătură, nu au forţă deloc – a demonstrat cu 2 foi de hârtie răsucite pe care Uke trebuie să le prindă iar Izumi îi face Tenchi Nage; a pus şi un Nage mic să facă exerciţiul ăsta (pe Oana).

A subliniat că mâinile stau tot timpul in faţa trunchiului, una mai jos şi una mai sus, dar aprox. în acelaşi plan vertical.

20. Câteva variante de Irimi Nage - tehnica lui preferată, cea mai apropiată de realitate, când Uke te prinde de piept - cazi/ te arunci pe el, sau îl manipulezi/ dobori/ (eventual îl înţepi în gât cu bastonul de Shihan...).


3: Sayonara party

21. La Rei trunchiul se apleacă numai la 15º - de ce? Până ce sabia ţinută la brâu ajunge la orizontală, să poată fi scoasă uşor/ nu se lovească de sol. (NM: explicaţia mea e necesitatea vigilenţei permanente; deci respect, dar aplecare max. cât să mai vezi ochii celui din faţă).

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Sursa articol: http://derlogea.ro/10-noutati


miercuri, 8 decembrie 2010

The Psychology of Aikido by George S. Ledyard

The Psychology of Aikido
by George S. Ledyard

Many people are familiar with Aikido, the non-violent Japanese martial art which allows self defense without serious injury to an attacker. Not many however, know that the founder of Aikido, Morihei Ueshiba, intended for Aikido to be primarily a means of personal transformation and by extension a means for the world to better itself.

The mechanism which allows a martial art to also promote Peace is a very interesting one. One often hears Aikido called moving Zen but without direct exposure to Aikido practice it is difficult to know what that statement actually means. Aikido is usually done via paired movements in which one person is designated as the attacker (or person who initiates the interaction) and the other is the designated defender (or person who strives to blend with attacker’s energy, redirect it, and resolve the conflict by placing the attacker in a position from which he can not continue the attack). This is done without a competitive frame of mind, rather the practice is entirely

cooperative with each practitioner striving to act out his or her own role with total commitment in order to facilitate the mutual practice.

But what makes such a practice transformational? One element is in the nature of the Aikido interaction itself. Each practitioner’s role calls for total attention on staying "connected" with the other person’s center. In other words after the initial attack is initiated, each partner is attempting to experience the full extent of the movement and energy of the technique not to resist the other. If each partner is devoting his full attention to blending with the energy given by the other partner who is actually in control of the technique?


This is the meditative aspect of Aikido training. Nothing can be forced or the interaction breaks down and becomes merely mechanical. True non-resistance calls for a "letting go" of the various ego generated insecurities which cause conflict in the first place. Just as in Zen meditation in which one does not repress extraneous thoughts in order to calm the mind but rather simply notes each thought in turn without "attaching" to them, one does not "attach" to the force of an attack but instead uses natural movements to allow the force to run itself out and come to a new balance in which the inherent conflict is resolved. As one meditation teacher put it "You can’t stop the wave but you can learn to surf."

Aikido movements reflect the essential movements and energies of nature. Here we find another aspect of the practice which encourages personal transformation. Jungian derived psychology says that we are not simply one unified personality but rather a set of personalities or selves, some of which are conscious and others are unconscious or disowned. The process of enhancing mental health is one of integrating these often conflicting aspects into a "whole person" who operates from awareness of all of the various sides of his or her own nature.

Since the disowned selves are often the parts of us that carry the socially unacceptable aspects or parts of us that don’t mesh with the primary selves which we show to the world they are sometimes referred to as the "dark" side of ourselves. Bringing awareness to this side and in some way acknowledging that the energy contained therein is also a part of ourselves is what much of therapy is about.

Aikido techniques are designed to be done without injury to the partner. Yet the energies one is channeling are both benevolent such as a flowing stream of water or a cool breeze and at the same time potentially destructive such as a tidal wave or hurricane or tornado. Both types are natural but one could say that they represent the light and the dark sides of Nature. So within the context of Aikido training one has a means to express the dark side of his or her nature and integrate it with the light side in a way that is safe yet doesn’t repress or disown that dark side energy.

A person who is afraid of his own deeply seated anger issues and has therefore relegated them to the unconscious level can find that the energy of that disowned side so long disowned can be safely released because the nature of the practice allows it to be done safely and in manageable doses. A student who had a chaotic and unpredictable childhood might have developed a primary personality which is very controlling, attempting to force predictability and therefore safety on his environment. Aikido practice will not only encourage that person to let go of the urge to "control" but will actually teach him that true safety lies in not trying to control what can not be controlled.

Aikido is about bringing all of the different sides of our selves into balance both psychologically and physically. It calls for shifts of those very blockages which effect us in all the rest of our lives. It was the dream of the Founder of Aikido that if enough people were to discover his art it would begin to transform society and the world for the better because just as in the individual each society has its own primary and disowned selves. Greater awareness or mindfulness on the part of an increasing number of individual members of society will inevitably begin to bring its issues into the collective consciousness and allow us to work on them.

miercuri, 1 decembrie 2010

Aikido Randori and Jiyu Waza

Aikido Randori and Jiyu Waza

Randori
is the simplest and probably most misunderstood part of Aikido today. “Randori” simply translated means, “full speed, anything goes!” There are no restrictions on speed or type of attacks (anything goes). It is the culmination of all that we train for and truly demonstrates how well you have developed the unification of mind, body, and spirit. There is no other practice in Aikido that can do this.

O’Sensei knew that in the final analysis only an Aikidoka, who has unified his/her mind, body, and spirit through rigorous Aikido training, would be able to defeat multiple attackers if logical reasoning and diplomacy fail.

The main reason I found randori to be so difficult is really quite simple. The Ukes made no real attempt to hit you or attack you in any manner, but rather they made some kind of slow useless gesture that did not resemble any form of real attack. Always remember this. In randori “the Ukes attacks must be real!” The Ukes, and the Instructors, are not helping the Nage by making half hearted, slow moving attacks that are just plain worthless. The only way you can truly find out how much you have been able to unify mind, body, spirit, and how strong your KI has developed is through real randori. It takes a calm spirit, relaxed mind in control of it self , and a reasonably healthy body to do well in randori, as well as life in general.

There have been several times during our Saturday night randori that I used a pair of Karate sparring gloves when it is my turn to be one of the Ukes. In the beginning I had no trouble hitting everyone there, but the more we practiced randori the better everyone got. The main reason they improved so dramatically is that I was really trying to hit them and break through their defenses. This gave them a taste of the real thing and a chance for us to analyze apparent suki (weaknesses) in their defense/offense. I found that for the most part they rarely made the same mistake a third time. They also realized that even if they were unable to execute a technique, that getting out of the way of the attack was very important, especially when we were doing randori with various weapons.

When the Aikidoka first starts participating in randori, his/her Ashi Sabaki (footwork) and Te Sabaki (hand movement) during the execution of their Aikido techniques are usually very awkward, sloppy, clumsy, poorly timed, and for the most part unsuccessful. When this occurs the first thing usually out of the instructor’s mouth is, “OK everyone slow down.” “WRONG!” Everyone should do more randori.

However, there are intermediate practices you can do. Such as;

“Jiju Waza”: This is a form of free style practice that invokes the use of only a specific set of attacks and/or defenses that can be done at various speeds but still employs the use of multiple attackers.

“Jiyu Waza”: This is free style attack and defense that is done one on one.

Both Jiju and Jiyu Waza will definitely help you develop and improve your skills for randori. However, nothing can help your ability to do well in randori except, DOING LOTS OF RANDORI!

I certainly agree that randori can be extremely difficult, very frustrating, and some times even painful. But it is always better to take your lumps in the safety of your dojo rather than learning the hard way out on the street. In today’s world there are NO second chances on the street

Article source: http://www.aikidotacoma.org/randori.htm