Notite de la Stagiul 8-10.06.2012 cu Prof. Hiroaki Izumi*

Notite de la Stagiul 8-10.06.2012 cu Prof. Hiroaki Izumi* 

     Stagiul a fost organizat de Asociaţia Aikido pentru toţi – în sala mare de sport UNEFS Bucureşti.
     Fotoreportaj de la stagiu – vezi aici*.
       (Am constatat că citite ca ştire, Notiţele mele (mai vechi) - sunt plicticoase; ca suport însă pentru un viitor antrenament – devin foarte intersante! Adevărat că citirea asociată cu vizionarea filmului stagiului ar ajuta mult. Tot aşa ar ajuta şi revederea prof. Izumi!)

Ziua 1 - 8.06.2012

       8.1. Încălzirea

S-a început cu diverse Ukemi; de exemplu una din variantele Yoko Ukemi – aprox. pe loc - ducând piciorul din spate lateral prin faţa celui dinainte, aterizarea cu corpul aprox. perpendicular pe direcţia iniţială.

Apoi – Shiko: înainte, înapoi, rotiri (Irimi Tenkan) – insistă pe un anumit fel de mişcare care protejează genunchii (Prof. Izumi – vezi aici* - se pricepe la problemă, căci are genunchiul drept operat/ stricat bine de tot, pe stradă merge cu baston!).

Puţină recapitulaţie a materiei predată în Stagiul precedent 2010:

8.2. Tema nr. 1

Cele 2 feluri/ variante de a efectua orice procedeu de Aikido: Ken Style şi Jo Style:

- Varianta Ken – mişcarea e mai subtilă/ dibace/ rapidă – cu apăsare spre punctul No 3/ Sumi Otoshi din faţa lui Uke;
       - Varianta Jo – mişcarea e mai dură/ în forţă – cu apăsare spre punctul No 3/ Sumi Otoshi din spatele lui Uke.

Toţi marii profi de Aikido cu care Prof. Izumi a avut norocul să studieze („First Generation” = elevi direcţi ai lui O Sensei) lucrau/ executau tehnica într-un stil sau altul, din diverse motive:

- La tinereţe - în Stilul Jo; la bătrâneţe, după ce i-au lăsat puterile, ajungeau inevitabil la Stilul Ken;

- Diferit, conform experienţei lor dinaintea înscrierii la O Sensei – unii făcuseră Judo, alţii Kendo etc.
De exemplu, în filmele (vechi) cu lecţiile sau demonstraţiile lui O Sensei, în fundal se pot zări elevii în Seiza, făcând involuntar mişcări de mână specifice anumitor Jutsu cunoscute de ei, ca să „prindă”/ „fure” ce făcea O Sensei;

- Unii – mai solizi – lucrau cam ca Saito – trăgând/ înaintând cu fundul/ spatele. Alţii mai slăbănogi – executau tehnicile numai împingând (cu buricul înainte).

(NOTǍ: mă miră că Prof. Izumi consideră că ambele feluri de acţiune sunt corecte; eu susţin – vezi Noutăţi  →aici* → # 41/ 30.12.2011 - că numai împingerea e corectă, deoarece Aikido a fost inventat pentru pirpirii/ femei etc., care fără împingere/ dezechilibrare nu reuşesc să doboare o namilă! Practicanţii solizi/ grei înving şi cu forţa brută, nu au nevoie să facă Aikido corect – şi în mod normal fac Aikijutsu!).   

8.3. Tema nr. 2

Aspecte importante ale modului de execuţie al oricărui procedeu/ tehnică:
       Primirea atacului/ începerea apărării prin:

- ieşire laterală din direcţia atacului plus

- ajungerea oarecum mai în spatele lui Uke (astfel ca să-i vezi ceafa!!)  plus

- menţinerea buricului mereu spre Uke. 

Noutăţi:

8.4. Morote Dori
       este o acţiune/ tehnică de apucarea şi fixarea antrebraţului dinainte al partenerului/ adversarului - cu 2 mâini, cu palmele (una pe încheietura mâinii, cealaltă pe cot) orientate ca pe mânerul Ken – NU ca la Ude Osae!

Adică: Uke începe atacul Shomen Uchi şi când antebraţul său ajunge vertical urmând să lovească, Nage intră, îi apucă încheietura cu mâna Ai Hanmi, iar cu mâna cealaltă (orientată/ rotită corespunzător) loveşte/ ridică cotul lui Uke, după care îl trage tare de antebraţ/ dezechilibrează în direcţia antebraţului, până când Uke ajunge cu trunchiul aplecat/ paralel cu solul, cu o mână pe Tatami ca să nu cadă (după Morote Dori se poate face o fixare etc.). 

8.5. Importanţa/ rolul degetului gros de la mână

acest deget determină mişcarea întregului corp, fie că ea e voită de posesorul degetului, fie că e impusă de adversar:
       - Când posesorul degetului apucă – degetul gros îi arată încotro trebuie să se mişte în continuare;

- Când posesorul urmează să fie apucat de mână/ atacat, el ar trebui să îşi ascundă/ lipească degetul gros de palmă; dacă adversarul reuşeşte să i-l apuce, va fi învins!

În ambele situaţii, direcţia degetului gros determină curgerea Kiului.        

8.6. Recomandă exersarea Aikido în bazin cu apă până la piept – pentru a pricepe/ simţi necesitatea/ folosul împingerii lui Uke diagonal în jos (spre al 3lea punct) şi NU orizontal - ca să reuşească doborârea lui (sfârşitul procedeului/ tehnicii).

Comparaţie Aikido (japonez) cu Hapkido (corean): în Aikido sfârşitul acţiunii/ procedeului e rapid si cu împingere/ apăsare în jos, la Hapkido mişcările sunt mai largi/ lungi, cu tragere pe orizontală (!?).

Comparaţia modului cum se face strangularea beregatei/ jugularei cu o mână: japonezii strâng între degetul mare şi cel mic (că aşa au învăţat să strângă mânerul săbiei); chinezii strâng între degetul mare şi cel mijlociu. 

8.7. Despre simbolurile Aikido: triunghi – cerc – pătrat

Primeşti atacul/ intri ca un „triunghi” (pană); în continuare acţionezi circular („cercul”); dobori/ fixezi stabil, ca un „pătrat”.
       Prof. Izumi mai zice că pătratul ar rezulta din alăturarea a 2 triunghiuri, care reprezintă fiecare cele 3 puncte (labele + al 3lea punct) ale celor doi adversari/ parteneri apropiaţi/ în contact. 

8.8. Salutul/ Rei

La orice salut trunchiul va fi aplecat cam la 15º faţă de verticală, cu capul în prelungirea spinării – astfel ca să vezi pe cel salutat. Dacă înclinarea e mai mare, mai ales în cazul Rei din Seiza, Katana nu mai poate fi scoasă din teacă pentru eventuala apărare, căci se loveşte de sol!

Important: privirea va fi înainte dar capul mereu aplecat/ în prelungirea spinării; faţa nu se va ridica la verticală – deoarece n-ar mai e salut, ci ofensă(!)

Susţine că în Aikido apare multă geometrie şi există cel puţin 2 unghiuri foarte importante dpdv tehnic:

- 90º - ref la intrare/ orientarea buricului lui Nage faţă de Uke, şi

- 15º - ref la ţinerea Ken – la centură, sau în gardă etc.; şi la aplecarea trunchiului la sfârşitul loviturii cu sabia. (Prof. Izumi zice: nu ştiu de ce e aşa/ chiar 15º, dar aşa e!).  

Ziua 2 - 9.06.2012

       9.1. Încălzirea:

Un program de încălzire obişnuită, apoi:

A - Deplasări în linie dreaptă – diverse forme; insistă pe deplasările cu laba dinainte perpendiculară pe cea din spate şi pe direcţia de înaintare, asemănătoare celor din Kenjutsu; legat de asta:

B - Insistă pe deplasarea cu ghemuire şi: cu ducerea/ lipirea cotului opus de genunchiul piciorului dinainte, cu trunchiul cât mai vertical, fără a scoate fundul în afară, cu genunchiul piciorului din spate sprijinit pe pulpa celui dinainte, cu labele perpendiculare, cu greutatea corpului pe piciorul ghemuit dinainte (vezi aici*); legat de asta:

C - Taisabaki Irimi-Tenkan: un pas înainte urmat de Taisabaki pe 2 paşi - cu rotirea accentuată a şoldurilor, la sfârşitul rotirii buricului la 180º corpul va fi foarte stabil iar greutatea pe piciorul dinainte. Exerciţiu demonstrativ: partenerul A împinge din spate pe B - acesta fie cade Mae Ukemi, fie face Taisabaki şi rămâne stabil în picioare, astfel poate respinge continuarea împingerii/ atacului partenerului A.   

9.2. Partenerul A atacă Shomen Uchi, partenerul B apucă Morote Dori (vezi 8.4.), A contrează (Kaeshi Waza): înaintează cu cotul în jos, ghemuit ca la 9.1.B. (Important: antebraţul vertical şi trunchiul - cât mai verticale!), apoi se ridică şi aruncă cu Sokumen Irimi Nage. 

9.3. Atacul/ lovitura cu mâna goală/ Tekatana - simulează lovitura de Jo, nu de Ken!! Tekatana nu poate tăia!! Aşa că: lovitura/ atacul va fi puternic! 

9.4. Apucarea Morote Dori se aplică indiferent asupra antebraţului sau bastonului!

Exerciţiu demonstrativ (o dezvoltare a exerciţiului 9.2): Nage atacă cu TeWaza sau JoWaza, Uke se apăra cu Morote Dori, Nage contrează (Kaeshi Waza) înaintând şi ghemuindu-se, cu antebraţul sau Jo ţinut vertical (veziaici*), după care se ridică şi aruncă pe Uke cu Kokyu Nage.

Important: pt ca Nage să învingă/ iasă din apucarea Morote Dori, pentru a suci mâinile lui Uke şi a-l dezechilibra, când Nage ajunge ghemuit - trebuie să-şi rotească bine/ adecvat palma dreaptă (în cazul Te Waza) respectiv Jo (cam în sens invers ceasului)!

(NOTǍ: Jo trebuie să fie solid – deci gros şi greu – ca să reziste ciocnirilor violente cu armura sau cu arma adversarului! Majoritatea bastoanelor folosite de practicanţii din ţara noastră sunt prea uşoare – bune poate pentru dansuri. Astfel, prof. Izumi a căutat mult până să găsească un baston bun printre „nuielele” oferite de elevi, iar o pereche de elevi a rupt un baston doar apucându-l mai zdravăn!) 

9.5. În Aikido toate mişcările sunt împingeri! De acea nici nu e nevoie să apuci adversarul!

Exerciţiu demonstrativ: Te Waza, Uke atacă Katate Tori Gyaku Hanmi, Nage face Taisabaki, apoi Kokyu Ho (stilul Ken şi stilul Jo) – dar FǍRǍ să apuce mâna lui Uke, doar apăsând-o! 

9.6. Important - indiferent ce tehnică/ procedeu foloseşti:

- Nu e suficient să primeşti atacul doar ieşind lateral pentru a-l evita, e obligator să ataci Centrul/ Hara lui Uke! Asta înseamnă că e obligator să dezechilibrezi adversarul şi să-l menţii aşa de la începutul apărării – şi până când îl dobori.

- Trebuie conştientizat şi folosit al 3lea punct (din faţă sau din spate)! 

9.7. Elemente de (Aiki)Kenjutsu

A - Apucarea mânerului Bokenului/ Katanei se face cu mâna stângă de coadă iar dreapta lângă mâner. Între ele va fi o distanţă de aprox. o palmă. Coada mânerului nu iese din palmă ci se sprijină de marginea palmei, ca să poată fi împinsă şi să nu alunece în cazul împungerilor.

- Ambele coate vor fi totdeauna aproape întinse şi apropiate de planul median al corpului, adică nu se ridică/ scot în lateral.

- Postura de pregătire a tăierii e cu arma orizontală deasupra capului, cu mânerul în faţă şi deasupra frunţii, cu coatele întinse. 

B - Acţiunea de tăiere se face fie (varianta 1) împingând sabia înainte, prin deplasarea întregului corp cu un pas adăugat (cu săritură, ca la Kendo), fie (varianta 2) „trăgând” lama înapoi, prin retragere cu un pas;

- După ce atinge/ contactul cu ţinta (corpul adversarului), sabia taie înclinată cu 15º faţă de orizontală;

(- După mişcarea de tăiere, sabia trebuie retrasă/ trasă/ smulsă din corpul adversarului, altfel – poate rămâne înţepenită acolo, cu consecinţe mortale!; deci înainte de a reveni la Kamae, va exista şi mişcarea de smulgere a Katanei!);

- Exerciţii pentru însuşirea mânuirii cu uşurinţă a Katanei:

   1 - Pentru învăţarea/ însuşirea acţiunii de tăiere în varianta 1 se vor repeta mişcările de: Shomen Uchi şi tăiere, apoi retragere şi revenire în Kamae, cu paşi adăugaţi/ sărituri înainte şi înapoi, păstrând acelaşi loc/ fără deplasare.

   2 - Idem - cu Bokenul ţinut cu o singură mână (preferabil de coadă, nu lângă gardă/ Tsuba);

   3 - Idem - cu Bokenul ţinut cu ambele mâini, dar numai cu vârfurile degetelor gros, arătător şi mijlociu.

C - Apărarea cu Katana contra loviturii săbiei adverse se face ducând mânerul deasupra capului şi braţele cu coatele întinse, cu lama sprijinită pe umăr cu latul, iar corpul se deplasează lateral (şi înclinat) destul de mult – astfel ca să iasă complet în afara direcţiei/ planului vertical de acţiune al armei adverse.

Cele 2 arme se ciocnesc astfel: muchia (tăietoare) a uneia – cu latul lamei celeilalte/ care apără/ blochează.În acest sens – trebuie învăţată rotirea corespunzătoare a armei/ lamei (cu mâna stângă!), ceea ce va avea urmări folositoare şi pentru Te Waza – vezi # 10.7.
       Din această ciocnire muchia se ciobeşte, iar cealaltă lamă capătă microfisuri transversale care îi pot cauza ruperea, imediat sau mai târziu – şi accidentarea practicanţilor de la bucăţile care zboară.
       Toate Katanele vechi, folosite în lupte/ războaie, (f. scumpe!), au astfel de defecte de material şi dacă sunt folosite/ manipulate cu forţă - se pot rupe şi provoca accidente!  

De aceea, e obligator ca o sabie metalică să fie verificată înaintea unei activităţi/ demonstraţii etc.
       Verificarea se poate face astfel: fie o examinare vizuală a latului lamei, privită în zare, în lumină – un expert poate descoperi dungi fine transversale – amorse de ruptură; sau un examen radiometalografic al lamei; sau scuturarea laterală a lamei, cu forţă; sau lovirea tare cu Tekatana a latului lamei.   

D - În cazul luptei în oraş, spaţiul e limitat/ înghesuit, iar Katana nu mai poate fi manevrată normal (cu mişcări largi etc.). Pentru a realiza mişcări mai scurte, mânerul se apucă cu mâinile apropiate/ lipite!  

- Katanele aveau diverse lungimi, funcţie de situaţie: pentru lupta pe câmp sau călare – mai lungi; pentru oraş – lungime medie; în case/ castel – mai scurtă (Wakizashi); chiar şi scurtă – cât un cuţit; pentru lupta cu 2 săbii (Nitoryu/ Nitenryu etc.) – lungimi adecvate.

- Cele 2 săbii – Katana şi Wakizashi – se ţin la brâu în stânga, una lângă/ deasupra celeilalte.

- Legea nu permite purtarea armelor la vedere/ brâu etc. De aceea gangsterii/ Yakuza le ascund la spate. Dacă aveţi un conflict pe stradă în Japonia şi adversarul duce mâna |la spate/ fesă – e clar ce urmează!

9.8. Exerciţiu: duel cu săbiile – o tehnică/ mişcare de la care provine Shiho Nage:

Începutul: cei 2 în Kamae, cu armele care se ating la vârf.

Uke atacă Shomen Uchi; când ridică sabia, Nage intră puţin lateral în dreapta sa şi taie orizontal talia lui Uke (în timp ce Uke coboară sabia, care nu-l mai găseşte pe Nage unde fusese).

Acţiunea lui Nage se desfăşoară astfel: începe cu un fel de Yokomen Uchi care se termină prin contactul lamei cu partea dreaptă a taliei/ zona ficatului lui Uke, unde începe tăierea. NOTǍ: la Kenjutsu nu se taie decât Shomen! – vezi explicaţia în notiţele de la Stagiul 2010; iar Yokomen rezultă din rotirea trunchiului lui Nage + puţină rotire adecvată a lamei, în timpul coborârii lamei!

Tăierea continuă apoi (din cauza mişcării relative a lui Nage faţă de Uke), dar NUMAI cu lama orizontală, de-a lungul taliei (vezi aici*) şi se termină în/ cu partea stângă a taliei lui Uke.

(Important: senzaţia de/ la tăiere e diferită de cea de lovire - şi pentru Nage, şi pentru Uke; ea nu se poate învăţa cu Bokenul, ci doar practic - tăind (o Makiwara adecvată) cu o Katana adevărată. După ce se învaţă senzaţia corectă tăind – ea se poate obţine/ repeta şi cu Bokenul.)

Tăierea se termină când Nage ajunge puţin în spatele lui Uke, cu faţa în direcţie inversă/ opusă lui Uke. După terminarea acestei tăieri, Uke rămâne nemişcat (cu lama orizontală/ 15º) iar Nage continuă - se roteşte spre dreapta cu (mai mult de) 180º şi taie mâna lui Uke.      

9.9. TeWaza – Shiho Nage – efectuat în stilul Ken şi în stilul Jo

Important la stilul Ken:
       - După ce Nage intră in faţa lui Uke şi ajunge în postura vezi 9.1.B., când se roteşte la 180º nu trebuie să ridice trunchiul/ dezdoiae genunchii, nici să mute greutatea pe piciorul celălalt!

- Mâna/ mâiinile lui Nage nu răsucesc antebraţul lui Uke (aşa se manevrează sabia!).

- Nu trebuie blocat/ apăsat cotul lui Uke – ptcă în acest caz el poate riposta/ contra (Kaeshi Waza cu Kokyu Nage). (NOTǍ: totuşi - asta ar putea-o face doar un Uke special/ ff rapid).

Important la stilul Jo:
       - Mâna/ mâiinile lui Nage răsucesc (tare) antebraţul lui Uke (aşa se manevrează Jo!) – (NOTǍ: asta e varianta cunoscută la noi). 

9.10. Jyu Waza şi lupta cu mai mulţi adversari

1. Teoria exercitiului: cea mai bună apărare e atacul!

Acest principiu a fost aplicat de când e lumea de marii generali/ stategi, inclusiv de Alexandru cel Mare şi Napoleon. Acesta ar mai fi zis şi că în cazul luptei simultane cu mai multe armate duşmane se pot folosi 2 strategii: lupta pe „linii interne”; şi lupta pe „linii externe”.

A - Lupta pe „linii interne” (eu traduc: între adversari) înseamnă să stai cumva între adversari şi să lupţi ba cu unul, ba cu altul, în timp ce ei te înconjoară, te îngrămădesc, până ajungi să lupţi deodată cu toţi – şi te distrug (cazul normal – că ei împreună sunt mai tari decât tine).

B - Lupta pe „linii externe” (eu traduc: în afara adversarilor) înseamnă să ieşi cumva dintre adversarii care te încercuiesc, după care să manevrezi astfel încât adversarii să ajungă într-o linie/ şir (dreaptă/ strâmbă etc., dar o singură linie!), astfel că te vei lupta deodată NUMAI cu unul singur!

În acest caz, şansele de succes sunt incomparabil mai mari decât în cazul luptei simultane cu toţi deodată.

2. Exerciţiu demonstrativ (Prof. Izumi a luat-o treptat, cu etape, de la simplu la complicat; e f. încântat de acest exerciţiu, cred că inventat de el).

A – Perechi: Shomen Uchi sau Yokomen Uchi (conf. Prof. Izumi aceste atacuri sunt f. asemănătoare – şi uşor de apărat!) – Irimi Nage.
      Atenţie: trântirea lui Uke se face împingându-l/ apăsându-l în jos; dacă Uke e împins orizontal - nu cade, sau contraatacă (Kaeshi Waza) cu sacrificiu (Sutemi) – vezi # 8.6.
  
      B – Ilustrarea dezvantajului strategiei „între adversari”: toţi cei prezenţi sunt împărţiţi în grupe egale (cu 15-20 membri fiecare); fiecare grupă se împarte în 2 linii care se aşează faţă în faţă la vreo 10 m; (pe rând) fiecare om se duce la mijloc, între cele două linii; la un semnal, cele două linii pornesc una spre alta iar membrii liniilor/ grupei înconjoară treptat şi atacă „victima” din centru cu Shomen/ Yokomen Uchi, acesta se apără cu Irimi Nage (fugind de la unul la altul) până e copleşit, după care exerciţiul se reia de la capăt cu altă „victimă”; exerciţiul se termină după ce toţi membrii grupei au trecut prin rolul de „victimă” la mijloc şi au înţeles pe pielea lor că „aşa nu e bine”.  

C - Ilustrarea avantajului strategiei „în afara adversarilor”: toţi cei prezenţi sunt împărţiţi în grupe egale (cu 8-10 membri fiecare); fiecare grupă face un cerc cu diametrul de aprox. 6-7 m.; un om se duce/ stă în centrul cercului. La un semnal - cei din cerc pornesc spre centru atacând „victima” cu Shomen/ Yokomen Uchi - iar totodată aceasta porneşte/ se deplasează (hotărât!) pe o rază, cu Taisabaki Irimi Tenkan – vezi 9.1.C., spre exteriorul cercului, şi se ciocneşte cu faţa de un „adversar” din cerc pe care îl doboară şi astfel iese din încercuire.

Apoi se apucă să lupte cu ceilalţi – pe care noua situaţie/ amplasare pe tern îi sileşte să atace pe rând, în şir (cam circular)! (Practic se constată că „victima” reuşeşte să doboare numai o parte din adversari (8-10 e cam mult!), deoarece între timp cei încă nedoborâţi se regrupează, îl înconjoară şi reuşesc să-l „termine”).

După aceea exerciţiul se reia de la capăt cu altă „victimă” în centru; exerciţiul se termină după ce toţi membrii grupei au trecut prin rolul de „victimă” la mijloc.  

Detalii importante:
       - „victima” porneşte deplasarea/ evadarea radială (de la centru spre exteriorul cercului) rotindu-se în sensul piciorului din spate, după care descoperă/ vede cel mai apropiat adversar şi intenţiile sale, şi îşi adaptează mişcările pe care le va face în continuare (obligatoriu rotiri/ Tai Sabaki – cu 1-2-3 paşi) pentru a întâlni atacul adversarului cu faţa spre el şi cu partea corpului/ mâna potrivită pentru apărare;

- e preferabil ca „victima” să se apere (de exemplu cu Irimi Nage, vezi şi 9.13.B.) astfel încât să rămână mereu cu faţa în acelaşi sens, pentru a continua să lupte numai cu adversarii care îi vin din faţă, depărtându-se oarecum de adversarii din spatele său. Dacă se întoarce, este nevoit să înainteze şi să lupte şi cu adversarii care îi vin din spate, aşa că în acest caz se ajunge repede la situaţia/ strategia B şi „victima” e terminată rapid. 

9.11. Exerciţiu cu 3 procedee legate: Uke atacă Shomen Uchi - Nage se apără cu Shiho Nage – Uke lasă cotul în jos şi se opune/ contrează (Kaeshi Waza) cu Kokyu Ho – Nage contrează din nou, cu sacrificiu/ Sutemi.

Atenţie: pt. succesul Sutemi e nevoie să te aşezi pe Tatami cu corpul aproape de şi perpendicular pe Uke, cu un picior în faţa gleznei dinainte a lui Uke iar al doilea picior cât mai sus între picioarele lui Uke (să aplici piciorului – şi deci corpului lui Uke - un moment de răsturnare). 

9.12. Ryotedori – TenchiNage

Dacă Uke ţine tare/ fixe mâinile lui Nage, acesta nu poate riposta stând cum era, adică în faţa lui Uke. Apărarea se poate face numai intrând lateral-înainte spre spatele lui Uke, dar rămânând cu faţa spre Uke - după care Uke poate fi manipulat: cu o mână se apasă mult în jos mâna corespunzătoare piciorului dinainte al lui Uke iar cu cealaltă se intră şi apasă peste gâtul lui Uke. Intrarea aceasta se numeşte Sankaku Irimi şi trebuie să fie suficient de adâncă – pentru ca Nage să poată contempla în voie ceafa lui Uke!

Alt punct important: Nage trebuie să-şi păstreze mâinile în planul său vertical median – îndepărtând totodată mâinile lui Uke de planul median/ Hara sa. Prof. Izumi arată că asta se poate face! 

9.13. Ryokatadori – Kokyuho

Ryokatadori – apucarea umerilor/ mânecilor adversarului, cam la o palmă sub nivelul subţiorilor, cu ambele mâini este cel mai bun atac (greu de contrat/ apărat). În acest caz Nage poate riposta numai intrând cu Sankaku Irimi - adică lateral-înainte spre spatele lui Uke şi rămânând cu faţa spre Uke, după care îi ridică cotul apropiat şi il apasă pe cel depărtat – producând un moment de răsturnare – care îl doboară spre direcţia unde privea Uke.

A - Variantă I: aruncare/ Kokyuho fără mâini – numai din mişcări/ rotiri de corp şi umeri. Plus: Atemi, pentru distragerea/ dezechilibrarea minţii – de exemplu o împungere cu un deget. (NOTǍ: asta mi se pare o altă explicaţie a principiului „action – reaction” a lui Maitre Brun: acţionezi într-o direcţie, el reacţionează - în sens opus, şi foloseşti reacţia lui ca să-l dobori).

B - Variantă II: aruncare/ Kokyuho fără mâini – numai din mişcări/ rotiri de corp şi umeri, dar spre spatele lui Uke. Această aruncare este avantajoasă pentru situaţia exerciţiului # 9.10.2.C., deoarece permite doborârea adversarului fără ca Nage să fie nevoit să se rotească – prin urmare poate trece rapid la următorul adversar din şir. Important: pentru a doborî adversarul e obligator să-l apeşi în jos – NU orizontal; în cazul apăsării în direcţia greşită, apare oportunitatea pentru Kaeshi Waza – Sutemi (vezi şi # 9.10.2).

9.14. Reamintire de la Stagiul din 2010 (vezi Notiţele respective # 1.7): cele 4 moduri de fixare (Ikyo etc.)corespund/ se fac corespunzător poziţiei labelor lui Nage pe sol – în spate, lângă, sau în faţa - labelor lui Uke. 

9.15. Katatetori, sau Shomen Uchi – Nage se roteşte şi face Kokyuho.

DAR: dacă Nage se mişcă bine – iese Kokyuho; dacă Nage întârzie – iese Koshi Nage! 

9.16. Uke începe cu Katatetori Aihanmi şi continuă încercând să lovească Tsuki cu mâna cealaltă, dar Nage se apără şi îl determină să continue/ facă Ushiro Ryotetori, după care îl aruncă!

Cum face Nage asta: duce mâna apucată spre spate şi înaintează oblic, Uke ajungând fără să vrea în spatele lui Nage, restul e inevitabil.   

9.17. Încheierea: Suwari Waza – Ryotetori – Kokyuho (un fel de TenchiNage).

Uke apucă degetele arătătoare; acţiunea ambilor e foarte relaxată.  

(NOTǍ: lecţiile din ziua a doua au durat cam 8 ore pe Tatami – afară de câteva pauze!!). 

Ziua 3 - 10.06.2012

10.1. (fără încălzire)

AikiKenjutsu: doi parteneri stau faţă în faţă în Kibadachi, cu Bokenele întinse şi încrucişate/ lipite la vârf,

apoi: partenerul A loveşte Shomen Uchi – partenerul B eschivează deplasându-şi trunchiul lateral spre dreapta sa, ducând sabia deasupra capului şi sprijinind-o cu latul lamei pe umăr – vezi precizările de la # 9.7.C.,

apoi: partenerul B loveşte Shomen Uchi – partenerul A eschivează deplasându-şi trunchiul lateral spre dreapta sa, ducând sabia deasupra capului şi sprijinind-o cu latul lamei pe umăr – vezi precizările de la # 9.7.C.,

apoi: partenerul A loveşte Shomen Uchi – partenerul B eschivează deplasându-şi trunchiul lateral spre stânga sa, ducând sabia deasupra capului şi sprijinind-o cu latul lamei pe umăr – vezi precizările de la # 9.7.C.,

apoi: partenerul B loveşte Shomen Uchi – partenerul A eschivează deplasându-şi trunchiul lateral spre stânga sa, ducând sabia deasupra capului şi sprijinind-o cu latul lamei pe umăr – vezi precizările de la # 9.7.C.

şamd. 

10.2. AikiKenjutsu: doi parteneri stau faţă în faţă în Kamae, cu Bokenele întinse şi încrucişate/ lipite la vârf, apoi: partenerul A ridică Bokenul (ca să lovescă Shomen Uchi) iar partenerul B profită de „ocazie” – înaintează/ face un pas cu piciorul dinapoi şi „taie” antebraţul dinainte/ stâng al lui A;
        apoi: se schimbă rolurile şamd. 

10.3. AikiKenjutsu: doi parteneri stau faţă în faţă în Kamae, cu Bokenele întinse şi încrucişate/ lipite la vârf, apoi: partenerul A înaintează/ sare cu pas adăugat şi loveşte Shomen Uchi, partenerul B eschivează înaintând oblic cu Taisabaki (rotire 180º) şi ajunge cu umărul lipit de umărul lui Uke! 

10.4. AikiKenjutsu: doi parteneri stau faţă în faţă în Kamae, cu Bokenele întinse şi încrucişate/ lipite la vârf, apoi: partenerul A înaintează/ sare cu pas adăugat şi loveşte Shomen Uchi, partenerul B eschivează înaintând oblic cu Taisabaki (rotire 180º) şi ajunge cu umărul lipit de umărul lui Uke, după care contraatacă/ „taie” - în diverse feluri;
       apoi: se repetă, B eschivează în partea cealaltă etc.;

apoi: se schimbă rolurile. 

10.5. AikiKenjutsu: doi parteneri stau faţă în faţă în Kamae, cu Bokenele întinse şi încrucişate/ lipite la vârf, apoi: partenerul A înaintează/ sare cu pas adăugat şi loveşte Shomen Uchi, în acest timp partenerul B eschivează înaintând oblic şi blochează antebraţul lui A cu latul lamei, după care contraatacă/ „taie” spinarea/ talia lui A;
       apoi: se repetă, B eschivează în partea cealaltă etc.;

apoi: se schimbă rolurile. 

10.6. AikiKenjutsu: doi parteneri stau faţă în faţă în Kamae, cu Bokenele întinse şi încrucişate/ lipite la vârf, apoi: partenerul A loveşte lama lui B cu latul lamei sale şi o deviază, creindu-şi astfel loc să înainteze/ sară şi să-l „taie” pe partenerul B – de exemplu: apasă cu vârful lamei rădăcina gâtului/ carotida lui A, etc. Acest exerciţiu dezvoltă îndemânarea de a roti lama şi a acţiona cu ea astfel;
       apoi: se repetă, A acţionează identic dar pe partea cealaltă etc.;

apoi: se schimbă rolurile.        

10.7. Exerciţiul 10.6. în varianta Te Waza – lamele fiind înlocuite de palme: partenerul A loveşte cu palma sa palma/ mâna partenerului B şi o deviază, creindu-şi astfel loc să înainteze/ sară şi să-l doboare pe B cu Kaiten Nage/ Irimi Nage/ Sokumen etc. Atenţie: partenerul A va acţiona/ apăsa cu latul palmei, NU apucă!

(Aşa dar – toate mişcările dibace de mână/ palmă din TeWaza, pe care le-am văzut pe viu sau în filme la diverşi profesori/ maeştri, sunt de fapt valorificarea cunoştinţelor despre folosirea lamei din Kenjutsu!) 

10.8. AikiKenjutsu: doi parteneri stau faţă în faţă în Kamae, cu Bokenele întinse şi încrucişate/ lipite la vârf, apoi: partenerul A înaintează/ sare cu pas adăugat şi loveşte Shomen Uchi, în acest timp partenerul B eschivează înaintând oblic spre stânga sa, după care face Irimi Nage: apasă diagonal pieptul şi gâtul lui A cu braţul drept şi cu Bokenul ţinut doar cu mâna dreaptă; un truc: coada mânerului Bokenului e apăsat pe spatele/ coloana partenerului A – ceea ce îi produce o durere bruscă/ puternică. 

10.9. Partenerul A are Bokenul în centură/ Obi, B îi apucă mânerul pentru a lua arma – sau a-l împiedeca pe A s-o scoată/ folosească. A face Kote Gaeshi partenerului B, rotind dibaci mânerul. 

10.10. Exerciţiul 10.9. în varianta Te Waza – lamele fiind înlocuite de palme: B apucă mâna/ palma partenerului A, acesta îi face Kote Gaeshi.

Atenţie: dacă mâna/ palma nu e rotită la fel ca mânerul săbiei – procedeul nu reuşeşte!

10.11. Pornirea ca la Exerciţiul 10.9. - dar A termină cu Kote Mawashi.

Atenţie: dacă partenerul A nu vede ceafa lui B când face Kote Mawashi – procedeul nu reuşeşte! În acest scop A e obligat să facă un pas înainte cu piciorul din spate. 

10.12. Exerciţiul 10.11. în varianta Te Waza – lamele fiind înlocuite de palme: partenerul B apucă mâna/ palma lui A, acesta îi face Kote Mawashi. Atenţie: dacă mâna/ palma nu e manevrată la fel ca şi când ai manevra mânerul săbiei – procedeul nu reuşeşte, deoarece mânerul menţine mâna acolo unde ar trebuie să stea (în zona mediană/ Hara); fără mâner mâna poate uşor ajunge în „bălării”.  

http://derlogea.ro/ro/11-corespondenta